Când dor în piept catarge din multele periple Şi ancorele grele atârnă de destin, Când viaţa-ţi sângerează de eşuări multiple Şi îţi rânjeşte tragic cu colţi ca de rechin,
Când ceaţa te-nfăşoară, alunecând cu bezne, Şi lupta cu talazul e, totuşi, în zadar, Când eşti târât de valuri ce-ţi toarnă plumb în glezne, Ai vrea cu disperare să vezi… să vezi un far!
Ai vrea să ştii că ţărmul e undeva aproape, Că lupta cu furtuna curând se va sfârşi, Ai vrea să simţi cum cerul te mângâie pe pleoape Şi-odată cu cocoşii cânţi zorilor de zi.
Ai vrea să simţi sub talpă şi-n palmă siguranţă Şi să-mpleteşti parâme din certitudini noi, Şă ştii că tihna are în tine rezonanţă, Uitând pentru vecie de-al dramelor puhoi.
E- un singur ţărm de pace, de-aici până-n vecie, Doar un liman de tihnă de-a pururi luminos, E ţărmul de iubire, de har şi apă vie, Limanul mântuirii este Isus Cristos!
La moara lui Felix 