La moara lui Felix

  Sunt pedofilii, evident. Doar că vechiul termen li se pare jignitor, iar în „noua normalitate” (a se citi NEBUNIE) trebuie să-i legănăm și pe ăștia. Pentru că sunt –nu-i așa? – o minoritate sexuală. Și minorităților trebuie să li se acorde o atenție sporită. De, corectitudinea politică. Iar mass-media le cântă în strună.

  La sfârșitul lunii august, New York Times, ziar aflat pe primul loc în lume în privința infuenței, lua apărarea pedofililor, condamnând „capcanele” poliției americane. La acestea au recurs polițiștii, pentru că lupta cu pedofilia este dificilă, multe victime neavând curaj să depună mărturie.

  Astfel, s-a recurs la o stratagemă: polițiștii își fac conturi false, cu identități de copii, și se lasă „racolați” de pedofili. Urmează propunerea, întâlnirea și… surpriza! Metoda a dat roade, dar amintitul ziar e de părere că „pedofilii care nu fac victime nu trebuie urmăriți penal”. Chiar dacă intenția este mai mult decât evidentă. Și, având în vedere influența ziarului, este mai mult decât o gură de oxigen pentru amintiții „atrași”.

 Dar surprizele continuă, pentru că social media găzduiește o mulțime de conturi de utilizator ale celor ce nu se sfiesc să-și declare… atracția. Și, dacă vi se pare mai liniștitor, nu sunt atrași de copii sub… DOI ANI! Caută să se organizeze în mediul online și tot acolo cer legalizarea pedofiliei.

 Și iată cum YouTube, altfel extrem de sensibil și gata să șteargă materiale „deranjante”, devine gazdă bună pentru această… minoritate. Iar Twitter și Instagram cântă în aceeași gamă.

   În această nebunie ce tinde să se generalizeze, după ce s-a încercat să ne convingă că de fapt copiii aparțin mai degrabă statului decât familiei, vedem că printre „minorități” se ivesc și prădătorii sexuali. La început vor fi tolerați, apoi încurajați, și în final… aplaudați.

  Da, am ajuns să nu ne mai mirăm de nimic. Dar asta nu ne dă dreptul să stăm nepăsători. Într-o lume care, întorcându-I spatele lui Dumnezeu, a luat-o pe arătură, trebuie să ținem drumul drept. Și să ne rugăm mai mult pentru copiii noștri.

   Și pentru viitorul tot mai scurt al planetei.

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 10 septembrie 2020

Un proiect de lege aflat în dezbatere în Scoția ar putea incrimina Biblia ca fiind purtătoare de discurs incitator la ură. Dar și pe cei care o citează în discursurile (predicile) lor.

  Privind lucrurile din această perspectivă, am putea spune că trăim într-o lume ideală, cu o dragoste generalizată, în care fiecare iubește pe fiecare, și suntem înconjurați numai de zâmbete și îmbrățișări. Și în această lume desăvârșită, singura sursă de ură ar fi… Biblia. Adică scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu!

  Activiștii mișcării Scoția Ateistă jubilează în așteptarea verdictului, și își propun să monitorizeze activitățile religioase, denunțând orice astfel de discurs. Adică nu se va mai putea spune păcatului ceea ce este. Nu se va putea spune, potrivit Bibliei, că familia este familie doar în parametrii lui Dumnezeu. Iar sexualitatea la fel.

  Am fost ateu un sfert de secol. Și nu influențat de comuniști, căci nu eram de-al lor, și nici pentru că „era în trend” cum sunt cei mai mulți dintre ateii-trepăduși de astăzi. Am fost ateu documentat, care se hrănea cu biblioteci la fiecare masă. Și mai cunoșteam și Biblia. Asta până m-am întâlnit cu Dumnezeu și m-a scuturat de argumente.

 Am amintit aceste date din biografia mea, ca să mă pot adresa direct ateilor. Măi tovarăși, dacă Biblia este o poveste, de ce nu o lăsați să-și desfășoare acțiunea, urmărind-o din tribună. Dar vă doriți, doar, să nu fie adevărată. Împotriva basmelor nu luptă nimeni, iar „1001 de nopți” n-a fost trecută la index. Și nici Frații Grimm. Simțiți dogoarea iadului? Veniți-vă în fire, căci Dumnezeu vă iubește!

  Dar, cu sau fără aportul unor astfel de activiști debusolați, lucrurile merg într-o direcție nedorită. E dureros ce se întâmplă în Europa „creștină”. Sunt zvârcolirile diavolului care știe că sfârșitul lui este aproape. Păcat, însă, de oamenii care se lasă seduși, spre pierzarea lor.

  Nu va fi ușor pentru creștini. Asta în cazul în care își înțeleg menirea. A lor și a Bisericii. Aceea de a vesti Evanghelia mântuirii! Cum să o faci când ți se bagă pumnul în gură? Și cât va mai dura până când Biblia va fi interzisă?

  Doamne, dă-ne putere să rămânem în picioare până la venirea Ta! Și îndrăzneală să vorbim oamenilor despre mântuire. Amin!

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 3 septembrie 2020

 

Un creștin sincer, conștient de imensitatea harului mântuitor prin jertfa lui Christos, știe că TREBUIE să ducă lumina Evangheliei în întuneric. Pentru că oamenii au nevoie de mântuire. Chiar dacă pentru asta trebuie să-i confrunte cu propriile lor erezii. Și, poate, să-și asume riscuri enorme.

 Acest lucru este tot mai greu chiar și în Occidentul „creștin”, într-o democrație muribundă, unde pârghiile sunt încredințate „(in)corectitudinii politice”. Ce să mai vorbim atunci de situația din țările radicalismului islamic, unde Codului Penal este „îmbogățit” mereu cu noi legi privitoare la pedepsirea blasfemiei.

  Pakistanul este o astfel de țară, fiind pe locul 5 în topul care vizează persecuția creștinilor. Nu e surprinzător, deci, că un creștin a fost recent arestat pentru… o postare pe facebook. O postare considerată blasfemiatoare, care intră astfel sub incidența legii.

  Sohail Masih a afirmat în postarea incriminată că „este imposibil ca sângele țapilor și taurilor să spele păcatele”. Și a mai spus el despre unele date din biografia lui Mahomed că ar fi minciuni. Tot ceea ce a postat ar putea fi de folos concetățenilor săi în găsirea căii spre mântuire, dar legea lor spune altceva.

  A fost arestat în urma unui denunț al  liderului unei moschei. Poliția s-ar fi arătat îngăduitoare, dacă nu ar fi intervenit mulțimile dezlănțuite. Astfel a fost pus sub acuzare, iar Codul Penal din Pakistan prevede că orice comentariu necuviincios la adresa islamului sau a Profetului se pedepsește cu moartea.

 Nu știm cum se va termina totul și, oricum, ceea ce putem face pentru el este să ne rugăm. Dar acțiunea lui, în ciuda tuturor riscurilor, rămâne o mărturie pentru noi, creștinii din lumea (încă) liberă. Dacă nu suntem cumva „creștini”. Pentru că deși nici aici lucrurile nu mai merg ca înainte, libertatea având iz de lanț, lupta pe care o avem de dat este cel mai adesea cu propria comoditate.

 Dragi creștini, în lume se moare pentru Evanghelie, iar nouă ne este greu uneori să mergem până la biserică. Dar vrem să împărțim răsplătirile cu martirii. Și să împărățim cu ei. Nu, este o amăgire. Trebuie să ne susținem credința, mărturisind-o cu îndrăzneală. Și, da, trebuie să trăim luminând. Pentru că oamenii au nevoie de lumină. De mântuire.

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 20 august 2020

Având în vedere natura păcătoasă a omului și înclinarea lui spre rău, doar scutul legii a ajutat societatea să se dezvolte, coduri de legi fiind cunoscute încă din antichitate. Nici acestea nu au fost întotdeauna juste, dar s-a încercat un echilibru între gravitatea faptei condamnabile și asprimea pedepsei.

Zilele trecute s-a votat la noi o lege prin care se înăspreau pedepsele pentru viol și pedofilie. Se pare că legiuitorii au înțeles cât de grave sunt aceste fapte și cum victimele pot rămâne traumatizate pe viață. O astfel de lege avea menirea să-i descurajeze pe astfel de făptuitori.

Și pentru că toți vrem să ne fie protejați copiii, și am înțeles că femeile au nevoie de ocrotire, nu putem decât să salutăm o astfel de inițiativă legislativă. Dar guvernul este de altă părere. Și nu vorbim aici despre culoarea sa politică, oricare ar fi, ci de atitudinea lui.

Așadar, domnul Premier a găsit cu cale să atace legea la Curtea Constituțională, luând apărarea infractorilor. Poate că domnia-sa este afon la psihologie și nici nu are un consilier pe măsură. Dar cu siguranță a intrat în posesia raportului poliției care spune că că în cursul anului trecut, 197 de copii și 918 femei au fost victime ale violatorilor. Cazurile declarate. Și fiecare victimă trăiește o dramă.

Poate că la case mai mari pedofilia este un divertisment, dar noi susținem că e o nebunie. Care trebuie pedepsită pe măsură. Știm că s-au acordat amnistii când erau politicieni în pericol… penal. Că s-au cerut „îmbunătățirea condițiilor de detenție” când lor le mirosea a pușcărie. Ce ar trebui să înțelegem din această atitudine față de pedepsirea violatorilor și pedofililor?

S-a promis dublarea alocației la copii, dar ne-am convins că au fost minciuni electorale. Iar acum, când e vorba de protecția lor prin descurajarea infractorilor, aleșii trec în tabăra acestora. Domnilor, noi oricum cerem protecție divină pentru copiii noștri, dar atunci lăsați-ne să-L votăm pe Dumnezeu, iar voi stați acasă. Dar nici nu sprijiniți, nici nu încurajați închinarea.

Ne rugăm „pentru cei înălțați în dregătorii”, pentru că așa ne învață Biblia. Dar înțelepciune ar trebui să ceară ei înșiși. Și „le va fi dată”.
Doamne binecuvântează România!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 6 august 2020

Cine s-a îndoit de victoria conservatorilor polonezi în alegerile prezidențiale? Cei ce cred că nu mai există popoare cu demnitate națională, cu coloană vertebrală. Popoare care-și respecră istoria și-și croiesc viitorul fără a da socoteală celor care vor să-i manipuleze. Dar această victorie încurcă agenda de lucru a celor de la Bruxelles. Sfidând, însă, sforăriile acestora, poporul polonez a ales: Duda, președinte!

Nu știu prea multe despre președintele polonez, și nici nu intenționam să intru în amănunte. Dar ceea ce se știe cu siguranță este că a fost ales democratic, lucru certificat de altfel de autoritățile electorale. Atunci de ce spumegă cu furie Bruxelles-ul? Și de ce se aliază cu opoziția poloneză împotriva câștigătorilor? Să fie acesta un aspect mai nou al democrației?

Și pentru a dovedi că nu este un stat-marionetă, Polonia intenționează acum, înfuriindu-i și mai mult pe cei de la Bruxelles, să se retragă din Convenția de la Istambul.

Ce este această convenție? O convenție internațională care are în vedere combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice. Ea a fost semnată de 46 de state, dar ratificată de doar 34, printre care și România (2016). O convenție de aplaudat, am putea spune. Doar că a fost redactată cu șiretenie. Și așa, ca la formularele bancare, s-a introdus ceva ce putea fi ușor de trecut cu vederea. Și astfel avem primul tratat internațional în care se face distincție între „sex biologic” și „gen”.

Acum, scuturându-ne de orice naivitate, să ne întrebăm: care dintre aceste două pârghii legislative va fi folosită? E puțin probabil că se va interveni atunci când Gheorghe, luând-o pe ulei, își suduie nevasta. Dar e sigur că se va apela la această convenție pentru introducerea ideologiei de gen în învățământ. De fapt, asta se urmărea. Și de aceea intenționează Polonia să se retragă.

Este total antidemocratic modul „european” în care este atacat un stat (încă) suveran. Și acum… surpriza! Cine orchestrează atacul împotriva Poloniei? Europarlmentarii USR, în frunte cu tovarășul Cioloș. În urmă cu doar trei zile, amintiții politicieni au adresat o scrisoare Comisiei Europene, acuzând Polonia.

Este știut faptul că în fiecare țară europeană există legi specifice privind violența domestică. De ce mai trebuia o Convenție Internațională? Doar pentru punctul ei „secundar”: genul. Polonia s-a trezit. România doarme legănată de Cioloș și… alții.
Așadar, tonul la cântec: Deșteaptă-te române!

Simion Felix Marțian

Atacurile împotriva creștinismului s-au intensificat peste tot în lume, indiferent ce formă au îmbrăcat. Dar persecuția din China comunistă a atins cote alarmante. Ba chiar ultimul val de prigoană pare să fi depășit și acțiunile lui Mao Zedong din anii 1960.

Și cu toate că întreaga economie a Chinei a fost afectată, prigonitorii se folosesc de „criza Covid” ca de o minge ridicată la fileu. S-au interzis, astfel, întrunirile religioase, chiar și cele din case, în familie, considerându-le periculoase.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru că familiile sărace au devenit… și mai sărace, afectate de actuala criză, guvernul chinez a folosit și această pârghie. Adică au amenințat familiile de credincioși cu sistarea subvențiilor sociale. Ba mai mult, au retras ajutorul acordat unor persoane cu dizabilități, doar pentru credința lor creștină.

Reprezentanți ai autorităților au intrat în case de creștini, obligându-i să renunțe la simboluri creștine pentru a pune în locul lor tablouri cu Mao Zedong. Este îngrozitor ce se întâmplă. Să fii pus în situația de a alege între pâine și credință!

Când ești în siguranță, la adăpost de persecuție, ai spune cu exaltare că alegerea e simplă: Isus! Dar când îți auzi copiii plângând de foame, s-ar putea să ți se zdruncine credința, iar înmulțirea pâinilor să îți pară atât de îndepărtată. La fel și Pâinea care S-a coborât din cer. Da, alegerea este simplă din fața tastaturii, dar nu și când simți lațul strângându-se.

Știm că numărul martirilor va crește, dar acum, cât ÎNCĂ mai suntem în siguranță, să ne rugăm pentru cei persecutați. Pentru că nu știm când vom fi și noi supuși testului credinței. Sau ce formă va lua persecuția cu care ne vom confrunta.

Da, când ești pus în situația de a alege între pâine și… Pâine, optezi pentru Cea venită din cer. Dar, practic, nu e ușor. Căci atunci când îți trosnesc oasele în încleșterea menghinei asupririi, îți trosnește și credința. Doar Duhul lui Dumnezeu ne întărește.

Doamne, întărește-Ți copiii de pretutindeni, să rămână în picioare în fața furtunii până la apropiata Ta venire!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 23 iulie 2020