Curiozitatea ucenicilor privitoare la vremea sfârșitului era cât se poate de naturală. Dar este puțin probabil ca răspunsul să-i fi mulțumit: „Despre vremea aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Matei, 24:36) Sunt cuvintele Mântuitorului.
În lipsa răspunsului dorit, ei s-au ales totuși cu ceva. Isus le-a vorbit, deci, despre semnele sfârșitulului, adică despre evenimente de un dramatism intens care vor preceda a doua Sa venire. Și, printre altele, le-a spus: „…vor fi cutremure de pământ, foamete și EPIDEMII.” (Matei, 24: 7- BVA 2018)
Toate acestea se desfășoară sub ochii noștri, chiar dacă scepticii sunt de altă părere. De altfel, atitudinea lor o prevedea apostolul Petru: „Aceştia vor zice: „Când oare se va mai respecta promisiunea revenirii Lui? Pentru că de când au murit strămoşii noştri, toate lucrurile continuă să fie la fel ca la începutul creaţiei!”(2 Petru, 3:4- BVA 2018)
Da, așa spun. Că au fost cutremure dintotdeauna, cum s-a suferit și de foame. Cât despre epidemii, spun ei, nu suntem în pericol tocmai acum, cu o știință atât de avansată. Nu, nu așa stau lucrurile, oameni buni.
O cercetare, oricât de sumară, a datelor privitoare la cutremurele din ultimii o sută de ani, ne va arăta că frecvența lor a crescut de zeci de ori. Acum putem vorbi de seisme ca fiind unul dintre semne.
Cât despre foamete, chiar dacă e puțin vizibilă din lumea „civilizată”, ocupată cu divertismentul, ea există. Un sfert dintre copiii lumii suferă de foame, 300 murind ÎN FIECARE ORĂ din această cauză. Deșertificarea Terrei într-un ritm accelerat ( 50.000 kmp/an), fără precedent în istorie, este una dintre cauzele acestui flagel.
Dar să ne oprim la epidemii. Și, ca să le răspund scepticilor, spun și eu că au existat epidemii de-a lungul vremii și au făcut multe victime. Nu insist pe amănunte, dar vreau să subliniez că atunci problema se rezolva prin carantină, care era eficientă. Se murea, într-adevăr, în spatele porților închise ale cetății, dar se împiedica răspândirea bolii.
Să ne imaginăm, însă, un scenariu actual. Din China se întorc acasă 3 oameni contaminați, fără ca ei să știe: un turist european, un om de afaceri australian, și un om de știință american. În câteva ore ajung la destinație, în aeroporturi supraaglomerate, de unde se pleacă în alte sute de direcții. Așa arată o epidemie de… sfârșit de lume.
Cât despre știința invocată, lucrurile nu stau atât de bine pe cât se pare. Bătălia cu virusurile „inteligente” nu a fost câștigată, pentru că își schimbă tulpinile, părând să anticipeze următoarea mutare a cercetătorilor.
Și ar mai fi un aspect, privitor la știință: În mâna cui o fi, din moment ce este o mai mare preocupare pentru producerea de virusuri ucigașe decât pentru vaccinuri? Un exemplu ar fi virusul HIV, cert produs în laborator, dar încă fără vaccin. Sau, cel puțin, nu pe piață. Și s-au înregistrat peste un milion de decese.
Isus nu le-a un răspuns ucenicilor privitor la o dată anume, ci le-a zis: „Nu este treaba voastră să știți vremurile și soroacele.” (Fapte, 1:7) Dar le-a spus lor, și prin cele consemnate în scris, nouă, care vor fi semnele. Iar coronavirusul aflat azi în atenția noastră, se alătură altor virusuri capabile de epidemii devastatoare.
Ar fi o nebunie să nu-L ascultăm pe Isus. Avertismentul lui nu e menit să creeze panică, ci să tragă semnalul de alarmă. Să ne trezească, pentru că venirea Lui este aproape.
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 28 ianuarie 2020
La moara lui Felix 