
Tot albi sunt porumbeii, ca și ieri, În zborul lor pe-un cer la fel de-albastu; De ce, dar, ies lăstari de neplăceri Din rădăcini de ură și dezastru? De ce se-aud din beznă nechezând Cai nărăvași ce-azvârle din copite? De ce-s în zare zale zăngănind, În șuierat de sulițe-otrăvite? Planeta pare-o pungă cu venin Ce scuipă foc atunci când e atinsă, Și cerul ei degeaba e senin Când dragostea în oameni este stinsă. Orice scânteie este un coșmar Cu foc și cu explozii iminente, Vorbim lătrând, ne mângâiem prea rar, Și gheața ține loc de sentimente. În lumea urii e-un nestins război Și ura ei începe să ne doară, Dar dacă pacea o purtăm în noi, Preaplinul ei va da pe dinafară. Mi-e dor de pacea care face dig În calea revărsărilor de ură, Și ca să fie cald unde e frig Iubire pune unde e spărtură. Mi-e dor de omul bun și luminos Ce-aleargă după pace cu ardoare, Mi-e dor de pacea care-o dă Cristos Căci ce e de la El nicicând nu moare. Simion Felix Marțian
Slavă Domnului!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felicitări pentru aceste versuri realiste!
Domnul Cristos, Prințul păcii, va aduce în curând pacea pe întregul pământ.
Pe ce mă bazez când fac această afirmație?
Pe Cuvântul lui Dumnezeu.
În rugăciunea Tatăl nostru cerem să vină Împărăția lui Dumnezeu și să se facă voința Lui, precum în cer așa și pe pământ. (Matei 6:9-11).
În curând se vor face schimbări radicale pe pământ. Ne așteaptă un viitor minunat! (Apocalipsa 21 :3-5).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
SĂ ARĂTĂM RECUNOȘTINȚĂ! https://poeziidiverse.wordpress.com/2021/03/22/rascumpararea/
ApreciazăApreciat de 1 persoană