Un bocet doar mai am în călimară
Și-n piept un hohot cu ecouri stranii,
Privind, pe dealul semănat cu cranii,
La Veșnicia învățând să moară.

Mă torn cu scăpătatul în jelanii
Și-ncep cuvintele plângând să doară,
Dar simt cum brațul crucii se coboară
Să-mi înflorească prin iertare anii.

Acum, senin, îmi caut noi cuvinte,
În care viu să curgă mângâierea
Prin matca de edenică sorginte.

Și scriu febril, dar ignorând durerea,
Un vers final, cu nobile veșminte:
S-a terminat, urmează... Învierea!

Simion Felix Marțian
Siegen, 11 martie 2022

Scriau cu zbor pe cerul siniliu
Cocorii cu aripi de pribegie,
Dar azi, pe-albastra cerului hârtie,
Doar avioane și rachete scriu.

Strivită de bocanci, în agonie,
Brândușa-și frânge visul vioriu,
Și-ntre șenile, ghiocelul, viu,
Cu albul cast al păcii ne îmbie.


Ne doare-al lacrimilor greu șuvoi
Ce-n suflete ne lasă doar ruine,
Și nu mai vrem acest cumplit război.

Ascultă-ne când Te rugăm, Divine:
Ne vrem iar primăvara înapoi
Și pacea... care vine de la Tine!


Simion Felix Marțian
Siegen, 4 martie 2022

Istoria-ncalță bocancii, din nou,
Punându-și podoabe găsite-n rastele,
Și hâde miasme cu moartea în ele
Dau tușa finală acestui tablou.

Șenile și sânge și foc și zăbrele,
Și goarna chemând cu funestu-i ecou
Dau lumii aspect de sinistru cavou
Și  flamura păcii scâncește-n atele.

Război? Dar de ce, când e pace-n Cristos!
Iubind, să cântăm din viori, nu din durde
Și totul va fi mai curat, mai frumos!

Lăsând la o parte discordii absurde,
Și-aducând Dumnezeului păcii prinos,
Dați drumul pe pajiște păcii, să zburde!

Simion Felix Marțian

Cu gândul cocoțat a năzuință
Și răsucit pe-al întrebării semn,
Dam pinteni tainelor, semeț și demn,
În vechi retorte distilând știință.

Vream miezul vieții, într-un nimb solemn,
Trofeu sculptat de propria-mi dorință,
Dar am văzut că astea-s cu putință
Doar... sus pe deal, sub crucea grea de lemn.

Mi-e căutarea azi doar amintire,
Căci am găsit, etern și glorios,
Tezaurul ce-l am ca moștenire.

Și-n pace-nfășurat, stau radios
Într-un hamac țesut din mulțumire,
Iar la-ntrebări îmi dă răspuns... Christos!

Simion Felix Marțian
Siegen, 28 ianuarie 2022

Când inima-nflorește ca un vers
În care râd metaforele-n soare,
Spre brațe un imbold de-mbrățișare
Pornește scris cu slove de neșters.

Și piept la piept, într-un etern demers,
Dăm dragostei aromă și culoare,
Căci seva ei curgând clocotitoare
Poate mișca întregul univers.


Privim prin vremi a erelor răscruce,
Când sub piroane înflorea-n rubin
Iubirea care mântuire-aduce,

Iar noi eram înnobilați deplin,
Primind îmbrățișarea de pe cruce.
Suntem ai Tăi, Mântuitor divin!

Simion Felix Marțian
Siegen, 21 ianuarie 2022

Cu aripi de lumină, veșnicia
Mișca zăvorul vieții-n Betleem,
Când dragostea cu pacea în tandem
În iesle-și gângureau copilăria.

Având pe umeri tragicul blestem,
Pământul își primea din cer solia,
Și, cu speranțe semănându-și glia,
Scria al vieții veșnice poem.

În noaptea-mpodobită cu... păstori
Și coruri îngerești suindu-și cântul,
Prin aștrii nopții vântuiau fiori.

Și-n ieslea unde se țesea veșmântul
Iertării sfinte pentru muritori,
Prin bezna nopții strălucea... Cuvântul!

Simion Felix Marțian
Siegen, 24/25 decembrie 2021

Când timpul încă scârțâia-n țâțâni
Sub storul neguros de neiubire,
Zvâcnit-a doar o clipă a uimire
Istoria cu umerii bătrâni.

A fost momentul ei de strălucire,
Când tresăreau izvoarele-n fântâni
Și clipe se-mpleteau în săptămâni
Sub pași divini scriind cu nemurire.

Din iesle, spre Golgota și-Nviere,
Trecea al mântuirii Corifeu
Sădind iubirea care-n veci nu piere.

Și, semănând cu flori acest traseu,
El a suflat apoi, ca adiere:
Iubiți-vă cum v-am iubit și Eu!

Simion Felix Marțian
Siegen, 10 decembrie 2021

Părând un crâng de râset clopoțit,
Se-ntrec printre nămeți colindătorii,
Și-omătul sângerează cu bujorii
Aprinși pe chipuri coborând din mit.

Copii și fulgi în curgerea ninsorii,
Și pacea albă cu ecou șoptit,
Dau sens la „bine” și la „fericit”
Cum dă arcușul un temei viorii.

Ducând și „dalbe flori” și „leru-i ler”
Își toarnă-n clinchete de-argint solia
Ce arde ca o flacără în ger:

Aprindeți-vă-n inimi bucuria,
Cântând cu corul îngeresc din cer,
Căci, oameni dragi, ni S-a născut Mesia!

Simion Felix Marțian
Siegen, 3 decembrie 2021

Cu gândul ascuțit, făcut foreză,
Desferec bezne, cu un viu îndemn,
Să caut al iubirii vechi însemn
Pe-abruptele istoriei faleze.

Și-n tâmpla vremii răsărind solemn,
Văd, pe a veșniciilor simeză,
O palmă mare, grea cât o... geneză,
Făcând din pironirea morții semn.

Uimirea mea țintește crucea care,
Primind lumina slavei ca trofeu,
Cu roua pleoapei picură iertare.

Seninul cuibărit în duhul meu
Îmi dă răspuns la ampla-mi căutare:
Izvorul e aici, e... Dumnezeu!

Simion Felix Marțian
Siegen, 12 noiembrie 2021

Prin codrul de gândiri întunecate,
Potecile de beznă parcă dor,
Și iarba arde, mușcă de picior,
Iar zările sunt – iată! – confiscate.

Văi lacome fac parte din decor
Și piscuri ce sorb norii, însetate;
Busolele devin... debusolate,
Iar „nicăieri” e țel stăpânitor.

Un pelerin, având țintă precisă
Și un rucsac umplut cu rugăciuni,
Doar l-a deschis și... zarea-a fost deschisă!

Apoi privind spre fostele genuni,
A mulțumit de calea redeschisă:
Tu, Doamne, mă-nsoțești și faci minuni!

Simion Felix Marțian
Siegen, 5 noiembrie 2021