La moara lui Felix

Căderea Constantinopolului a fost una dintre cumpenele marcante ale istoriei, una dintre „orele astrale ale omenirii” cum avea să se exprime Stefan Zweig în cartea sa având acest titlu. Aceasta se petrecea în anul 1453, iar strălucitoarea capitală a Imperiului Roman de Răsărit a devenit Istanbul, capitală a Imperiului Otoman cuceritor.

Printre comorile arhitecturale ale orașului, la loc de cinste, având întâietate, era Catedrala Hagia Sophia, a cărei construcție a fost finalizată în anul 537, în timpul domniei lui Iustinian I. Impresionat de grandoarea construcției, Mehmed II nu recurge la demolarea ei, ci la schimbarea destinației. Și astfel Catedrala strălucitoare, măreț simbol al creștinismului timp de aproape un mileniu, a devenit moschee.

Și pentru a corespunde noii destinații, i s-au adăugat patru minarete. Timp de aproape o jumătate de mileniu aici a fost loc de închinare pentru musulmani, până în anul 1935, când Kemal Ataturk, fondatorul Turciei moderne, a transformat-o în muzeu. A fost o măsură înțeleaptă, o abordare conciliantă, astfel că de frumusețea mărețului edificiu au putut să se bucure turiști din lumea întreagă, indiferent de religie.

Dar recenta hotărâre a președintelui turc Erdogan îi va reda statutul de moschee! De ce? Greu de răspuns. Se speculează doar că ar vrea să abată atenția poporului de la criza economică. Dar gestul său gratuit,  de buldog care-și marchează teritoriul, este un afront adus lumii întregi și poate afecta relațiile internaționale.

Nu ne așteptăm la reacții de împotrivire din partea UE, pentru că Europa „creștină” își închide ea însăși bisericile, sub avalanșa adusă de noul trend marxist. Dar SUA? Dar Rusia ortodoxă? Pentru că Erdogan nu a recurs la această măsură din nevoia de spațiu de închinare. A făcut-o doar sfidător.

Am subliniat și cu altă ocazie că e nevoie de creștinism real, de credință sinceră, mai mult decât de clădiri. Dar tocmai această credință, șubrezită vizibil, se află între atacul islamului dinspre est și al ateismului marxist dinspre vest.

Nu elogiem nici construcții, nici constructori, rămânând doar la aspectul spiritual al problemei. Și este dureros să constatăm cum creștinismul este într-un declin fără precedent. Acest lucru ne amintește de cuvintele Mântuitorului: „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” (Luca, 18:8)

Da, mântuirea este personală, dar nu putem rămâne indiferenți la ceea ce se întâmplă. La mântuirea semenilor. „Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa, 22:20)

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 16 iulie 2020

În ce context am putea, oare, să alăturăm cele două nume? Păi, despre Isus se poate spune că SIGUR a murit și pentru mântuirea celebrului actor. Cât despre acesta, s-ar putea opina că PROBABIL a fost interesat de oferta veșnică făcută de Mântuitor. Și… cam atât.

Dar iată că nebunia stângistă care face valuri mari în America îi așază în aceeași tabără: „supremația albă” urâtă de „antirasiști”! Astfel, scriitorul american Shaun Kig, activist pentru justiție socială și susținătur al mișcării BLM, instigă vehement la demolarea statuilor care-L reprezintă pe Isus.

Curată nebunie. Pentru că nu trebuie să fii teolog ca să știi „versetul de aur al Bibliei”, în care ni se spune că Isus a fost dat ca jertfă „pentru ca ORICINE crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”(Ioan, 3:16) Și sunt de asemeni foarte cunoscute cuvintele Mântuitorului: „Veniţi la Mine, TOȚI cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei, 11:28) Numai o minte bolnavă poate să vadă rasism sau discriminare în cuvintele „oricine” și „toți”.

Știm că statuile nu sunt vitale pentru credință, ele având valoare doar în artă, în măsura în care sunt excutate cu măiestrie. Dar aversiunea aceasta împotriva a tot ce reprezintă creștinismul, credința mântuitoare, este îngrijorătoare. Pentru că știm că lucrurile nu se vor opri aici.

Dar numele eternului cowboy ce caută în balamucul ăsta? Ei bine, se pare că John Wayne era prea alb și avea ceva idei rasiste. Și încă ceva: nu-i iubea pe homosexuali. Și asta-l face condamnabil, în opinia „epuratorilor”. Are dosar pătat.

Și pentru că aeroportul din Orange-California încă se mai numește „John Wayne”, se impune urgent redenumirea lui. Aceasta este părerea democraților anti-democrație de pe extrema stângă. Chiar așa, cum să aterizezi pe un aeroport care poartă numele unuia care nu a fost activist. Știm noi de care.

Pe John Wayne nu-l mai interesează cum se numește aeroportul. Și nici pe noi, atâta vreme cât funcționează. Nici pe Isus nu-L interesează atitudinea oamenilor față de statui, ci față de El. Vede că jertfa Sa a fost zadarnică pentru mulți oameni. Foarte mulți. Prea mulți.
Doamne ai milă de noi!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 9 iulie 2020

Am crezut că le-am văzut pe toate, iar de când cu nebunia marxiștilor demolatori de statui și… civilizație, mi-am zis că nu mă mai poate mira nimic. Căci mișcarea BLM, oscilând între sminteală și nesocotință, depășește și imaginația bolnavă a celor care trag sforile.

Dar a venit bomba: Isus trebuie să fie de culoare! Musai negru. Acesta-i trendul. Dacă n-ai negri în anturajul tău, ai dosarul pătat, cum era în comunism. Doar că acolo trebuia să fii sărac și fără intelectuali în familie ca să fii „element pozitiv”. Dar, măi tovarăși, Dumnezeu nu are nevoie de un „dosar de cadre”. Nici de promovarea voastră.

Haideți să ne lămurim, tovarăși. Isus a venit în lumea noastră cu o misiune divină, care vă viza și pe voi. Adică, mântuirea. Și pentru că trebuia să aibă o natură umană, a luat trăsăturile poporului în care S-a întrupat. Adică, a poporului evreu.

V-ați apucat să demolați reperele istoriei, dar ce v-a cășunat pe geografie? Pentru că Betleemul nu e în Etiopia, Nazaretul nu e în Gabon, iar Ierusalimul nu e în Uganda. Și atunci de ce nu am rămâne fideli adevărului istoric? Și culorilor originale.

Adevărul este că mărșăluitorii demolării nu prea știu ce sunt astea. Dar ce ne facem cu reprezentanții „bisericii”? Pentru că Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, care este șeful Bisericii Anglicane, a îmbrățișat ideea cu entuziasm. Ba chiar a hotărât să instaleze în altarul Catedralei St Albans o replică a tabloului „Cina cea de taină”, în care Isus să fie negru.

Un val de ură se revarsă împotriva Bisericii, și era de așteptat. Dar acestor promotori ai stângismului toxic le scapă un lucru pe care orice închinător „în duh și în adevăr” îl cunoaște. Și anume, că Isus este Christosul înviat și că se află la dreapta Tatălui. Și că nu are nevoie de portrete. Indiferent de culoare. El strălucește în inimile celor ce I se închină cu recunoștință pentru jertfa mântuitoare.

Aș încheia cu afirmația Sa: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan, 8:12)
Iar Lumina nu poate fi neagră, tovarăși.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 2 iulie 2020

„Teoria de gen este la fel de științifică precum Teoria Pământului Plat.” Sunt cuvintele senatorului Cristian Vasile Lungu, în plenul Senatului, domnia sa fiind inițiatorul legii de interzicere a predării Ideologiei de Gen în școlile din România. Această teorie controversată, și total lipsită de fundament științific, este agreată și promovată de promotorii stângismului marxist.

Potrivit acestei ideologii, sexul biologic al unui copil nu determină și genul acestuia, fiind concepte diferite. Teoria vorbește despre o multitudine de genuri, acesta fiind fluid. Așadar, băiatul de luni poate să fie marți fetiță, dar să-și revină miercuri. Cum se simte el. Sau dacă un băiat este surprins în toaleta fetelor, tocmai experimentează fluidizarea.

Ar fi chiar amuzant, dacă această teorie n-ar fi susținută cu atâta îndârjire de cei care vor să semene ceața unei confuzii generale. Dar, în folosul cui? Și cine stă în spatele acestei tentative de destabilizare? Nu ne mai preocupă nici bunăstarea, nici pacea planetei. Despre credința în Dumnezeul mântuirii nici nu mai poate fi vorba. Suntem preocupați de… fluidizarea genului.

Ideologia a fost implementată în USA pe vremea lui Obama, dar pentru că au venit vremuri mai senine au renunțat la ea. La noi, ideologia a fost interzisă marți, 16 iunie, prin votul Senatului, ca for decizional. Este dureros, însă, că s-au burzuluit unii reprezentanți ai Universităților. Poate își văd amenințate catedrele de… gen. Este tot ce lipsea învățământului românesc aflat în colaps.

Atitudinea acestora s-ar putea să-l influențeze pe Președinte, de la care se așteaptă promulgarea. Și domnul Iohannis este alunecos, ca să nu zic… fluid. Atitudinea sa de până acum s-a dovedit favorabilă acestor ciudățenii. Dumnezeu să-l lumineze, pentru că, sincer, aș vrea să-l pot aplauda pentru poziția luată. Adică pentru promulgare.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 18 iunie 2020