Având în vedere natura păcătoasă a omului și înclinarea lui spre rău, doar scutul legii a ajutat societatea să se dezvolte, coduri de legi fiind cunoscute încă din antichitate. Nici acestea nu au fost întotdeauna juste, dar s-a încercat un echilibru între gravitatea faptei condamnabile și asprimea pedepsei.

Zilele trecute s-a votat la noi o lege prin care se înăspreau pedepsele pentru viol și pedofilie. Se pare că legiuitorii au înțeles cât de grave sunt aceste fapte și cum victimele pot rămâne traumatizate pe viață. O astfel de lege avea menirea să-i descurajeze pe astfel de făptuitori.

Și pentru că toți vrem să ne fie protejați copiii, și am înțeles că femeile au nevoie de ocrotire, nu putem decât să salutăm o astfel de inițiativă legislativă. Dar guvernul este de altă părere. Și nu vorbim aici despre culoarea sa politică, oricare ar fi, ci de atitudinea lui.

Așadar, domnul Premier a găsit cu cale să atace legea la Curtea Constituțională, luând apărarea infractorilor. Poate că domnia-sa este afon la psihologie și nici nu are un consilier pe măsură. Dar cu siguranță a intrat în posesia raportului poliției care spune că că în cursul anului trecut, 197 de copii și 918 femei au fost victime ale violatorilor. Cazurile declarate. Și fiecare victimă trăiește o dramă.

Poate că la case mai mari pedofilia este un divertisment, dar noi susținem că e o nebunie. Care trebuie pedepsită pe măsură. Știm că s-au acordat amnistii când erau politicieni în pericol… penal. Că s-au cerut „îmbunătățirea condițiilor de detenție” când lor le mirosea a pușcărie. Ce ar trebui să înțelegem din această atitudine față de pedepsirea violatorilor și pedofililor?

S-a promis dublarea alocației la copii, dar ne-am convins că au fost minciuni electorale. Iar acum, când e vorba de protecția lor prin descurajarea infractorilor, aleșii trec în tabăra acestora. Domnilor, noi oricum cerem protecție divină pentru copiii noștri, dar atunci lăsați-ne să-L votăm pe Dumnezeu, iar voi stați acasă. Dar nici nu sprijiniți, nici nu încurajați închinarea.

Ne rugăm „pentru cei înălțați în dregătorii”, pentru că așa ne învață Biblia. Dar înțelepciune ar trebui să ceară ei înșiși. Și „le va fi dată”.
Doamne binecuvântează România!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 6 august 2020

Cine s-a îndoit de victoria conservatorilor polonezi în alegerile prezidențiale? Cei ce cred că nu mai există popoare cu demnitate națională, cu coloană vertebrală. Popoare care-și respecră istoria și-și croiesc viitorul fără a da socoteală celor care vor să-i manipuleze. Dar această victorie încurcă agenda de lucru a celor de la Bruxelles. Sfidând, însă, sforăriile acestora, poporul polonez a ales: Duda, președinte!

Nu știu prea multe despre președintele polonez, și nici nu intenționam să intru în amănunte. Dar ceea ce se știe cu siguranță este că a fost ales democratic, lucru certificat de altfel de autoritățile electorale. Atunci de ce spumegă cu furie Bruxelles-ul? Și de ce se aliază cu opoziția poloneză împotriva câștigătorilor? Să fie acesta un aspect mai nou al democrației?

Și pentru a dovedi că nu este un stat-marionetă, Polonia intenționează acum, înfuriindu-i și mai mult pe cei de la Bruxelles, să se retragă din Convenția de la Istambul.

Ce este această convenție? O convenție internațională care are în vedere combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice. Ea a fost semnată de 46 de state, dar ratificată de doar 34, printre care și România (2016). O convenție de aplaudat, am putea spune. Doar că a fost redactată cu șiretenie. Și așa, ca la formularele bancare, s-a introdus ceva ce putea fi ușor de trecut cu vederea. Și astfel avem primul tratat internațional în care se face distincție între „sex biologic” și „gen”.

Acum, scuturându-ne de orice naivitate, să ne întrebăm: care dintre aceste două pârghii legislative va fi folosită? E puțin probabil că se va interveni atunci când Gheorghe, luând-o pe ulei, își suduie nevasta. Dar e sigur că se va apela la această convenție pentru introducerea ideologiei de gen în învățământ. De fapt, asta se urmărea. Și de aceea intenționează Polonia să se retragă.

Este total antidemocratic modul „european” în care este atacat un stat (încă) suveran. Și acum… surpriza! Cine orchestrează atacul împotriva Poloniei? Europarlmentarii USR, în frunte cu tovarășul Cioloș. În urmă cu doar trei zile, amintiții politicieni au adresat o scrisoare Comisiei Europene, acuzând Polonia.

Este știut faptul că în fiecare țară europeană există legi specifice privind violența domestică. De ce mai trebuia o Convenție Internațională? Doar pentru punctul ei „secundar”: genul. Polonia s-a trezit. România doarme legănată de Cioloș și… alții.
Așadar, tonul la cântec: Deșteaptă-te române!

Simion Felix Marțian

Atacurile împotriva creștinismului s-au intensificat peste tot în lume, indiferent ce formă au îmbrăcat. Dar persecuția din China comunistă a atins cote alarmante. Ba chiar ultimul val de prigoană pare să fi depășit și acțiunile lui Mao Zedong din anii 1960.

Și cu toate că întreaga economie a Chinei a fost afectată, prigonitorii se folosesc de „criza Covid” ca de o minge ridicată la fileu. S-au interzis, astfel, întrunirile religioase, chiar și cele din case, în familie, considerându-le periculoase.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru că familiile sărace au devenit… și mai sărace, afectate de actuala criză, guvernul chinez a folosit și această pârghie. Adică au amenințat familiile de credincioși cu sistarea subvențiilor sociale. Ba mai mult, au retras ajutorul acordat unor persoane cu dizabilități, doar pentru credința lor creștină.

Reprezentanți ai autorităților au intrat în case de creștini, obligându-i să renunțe la simboluri creștine pentru a pune în locul lor tablouri cu Mao Zedong. Este îngrozitor ce se întâmplă. Să fii pus în situația de a alege între pâine și credință!

Când ești în siguranță, la adăpost de persecuție, ai spune cu exaltare că alegerea e simplă: Isus! Dar când îți auzi copiii plângând de foame, s-ar putea să ți se zdruncine credința, iar înmulțirea pâinilor să îți pară atât de îndepărtată. La fel și Pâinea care S-a coborât din cer. Da, alegerea este simplă din fața tastaturii, dar nu și când simți lațul strângându-se.

Știm că numărul martirilor va crește, dar acum, cât ÎNCĂ mai suntem în siguranță, să ne rugăm pentru cei persecutați. Pentru că nu știm când vom fi și noi supuși testului credinței. Sau ce formă va lua persecuția cu care ne vom confrunta.

Da, când ești pus în situația de a alege între pâine și… Pâine, optezi pentru Cea venită din cer. Dar, practic, nu e ușor. Căci atunci când îți trosnesc oasele în încleșterea menghinei asupririi, îți trosnește și credința. Doar Duhul lui Dumnezeu ne întărește.

Doamne, întărește-Ți copiii de pretutindeni, să rămână în picioare în fața furtunii până la apropiata Ta venire!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 23 iulie 2020

Căderea Constantinopolului a fost una dintre cumpenele marcante ale istoriei, una dintre „orele astrale ale omenirii” cum avea să se exprime Stefan Zweig în cartea sa având acest titlu. Aceasta se petrecea în anul 1453, iar strălucitoarea capitală a Imperiului Roman de Răsărit a devenit Istanbul, capitală a Imperiului Otoman cuceritor.

Printre comorile arhitecturale ale orașului, la loc de cinste, având întâietate, era Catedrala Hagia Sophia, a cărei construcție a fost finalizată în anul 537, în timpul domniei lui Iustinian I. Impresionat de grandoarea construcției, Mehmed II nu recurge la demolarea ei, ci la schimbarea destinației. Și astfel Catedrala strălucitoare, măreț simbol al creștinismului timp de aproape un mileniu, a devenit moschee.

Și pentru a corespunde noii destinații, i s-au adăugat patru minarete. Timp de aproape o jumătate de mileniu aici a fost loc de închinare pentru musulmani, până în anul 1935, când Kemal Ataturk, fondatorul Turciei moderne, a transformat-o în muzeu. A fost o măsură înțeleaptă, o abordare conciliantă, astfel că de frumusețea mărețului edificiu au putut să se bucure turiști din lumea întreagă, indiferent de religie.

Dar recenta hotărâre a președintelui turc Erdogan îi va reda statutul de moschee! De ce? Greu de răspuns. Se speculează doar că ar vrea să abată atenția poporului de la criza economică. Dar gestul său gratuit,  de buldog care-și marchează teritoriul, este un afront adus lumii întregi și poate afecta relațiile internaționale.

Nu ne așteptăm la reacții de împotrivire din partea UE, pentru că Europa „creștină” își închide ea însăși bisericile, sub avalanșa adusă de noul trend marxist. Dar SUA? Dar Rusia ortodoxă? Pentru că Erdogan nu a recurs la această măsură din nevoia de spațiu de închinare. A făcut-o doar sfidător.

Am subliniat și cu altă ocazie că e nevoie de creștinism real, de credință sinceră, mai mult decât de clădiri. Dar tocmai această credință, șubrezită vizibil, se află între atacul islamului dinspre est și al ateismului marxist dinspre vest.

Nu elogiem nici construcții, nici constructori, rămânând doar la aspectul spiritual al problemei. Și este dureros să constatăm cum creștinismul este într-un declin fără precedent. Acest lucru ne amintește de cuvintele Mântuitorului: „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” (Luca, 18:8)

Da, mântuirea este personală, dar nu putem rămâne indiferenți la ceea ce se întâmplă. La mântuirea semenilor. „Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa, 22:20)

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 16 iulie 2020

În ce context am putea, oare, să alăturăm cele două nume? Păi, despre Isus se poate spune că SIGUR a murit și pentru mântuirea celebrului actor. Cât despre acesta, s-ar putea opina că PROBABIL a fost interesat de oferta veșnică făcută de Mântuitor. Și… cam atât.

Dar iată că nebunia stângistă care face valuri mari în America îi așază în aceeași tabără: „supremația albă” urâtă de „antirasiști”! Astfel, scriitorul american Shaun Kig, activist pentru justiție socială și susținătur al mișcării BLM, instigă vehement la demolarea statuilor care-L reprezintă pe Isus.

Curată nebunie. Pentru că nu trebuie să fii teolog ca să știi „versetul de aur al Bibliei”, în care ni se spune că Isus a fost dat ca jertfă „pentru ca ORICINE crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”(Ioan, 3:16) Și sunt de asemeni foarte cunoscute cuvintele Mântuitorului: „Veniţi la Mine, TOȚI cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei, 11:28) Numai o minte bolnavă poate să vadă rasism sau discriminare în cuvintele „oricine” și „toți”.

Știm că statuile nu sunt vitale pentru credință, ele având valoare doar în artă, în măsura în care sunt excutate cu măiestrie. Dar aversiunea aceasta împotriva a tot ce reprezintă creștinismul, credința mântuitoare, este îngrijorătoare. Pentru că știm că lucrurile nu se vor opri aici.

Dar numele eternului cowboy ce caută în balamucul ăsta? Ei bine, se pare că John Wayne era prea alb și avea ceva idei rasiste. Și încă ceva: nu-i iubea pe homosexuali. Și asta-l face condamnabil, în opinia „epuratorilor”. Are dosar pătat.

Și pentru că aeroportul din Orange-California încă se mai numește „John Wayne”, se impune urgent redenumirea lui. Aceasta este părerea democraților anti-democrație de pe extrema stângă. Chiar așa, cum să aterizezi pe un aeroport care poartă numele unuia care nu a fost activist. Știm noi de care.

Pe John Wayne nu-l mai interesează cum se numește aeroportul. Și nici pe noi, atâta vreme cât funcționează. Nici pe Isus nu-L interesează atitudinea oamenilor față de statui, ci față de El. Vede că jertfa Sa a fost zadarnică pentru mulți oameni. Foarte mulți. Prea mulți.
Doamne ai milă de noi!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 9 iulie 2020

Am crezut că le-am văzut pe toate, iar de când cu nebunia marxiștilor demolatori de statui și… civilizație, mi-am zis că nu mă mai poate mira nimic. Căci mișcarea BLM, oscilând între sminteală și nesocotință, depășește și imaginația bolnavă a celor care trag sforile.

Dar a venit bomba: Isus trebuie să fie de culoare! Musai negru. Acesta-i trendul. Dacă n-ai negri în anturajul tău, ai dosarul pătat, cum era în comunism. Doar că acolo trebuia să fii sărac și fără intelectuali în familie ca să fii „element pozitiv”. Dar, măi tovarăși, Dumnezeu nu are nevoie de un „dosar de cadre”. Nici de promovarea voastră.

Haideți să ne lămurim, tovarăși. Isus a venit în lumea noastră cu o misiune divină, care vă viza și pe voi. Adică, mântuirea. Și pentru că trebuia să aibă o natură umană, a luat trăsăturile poporului în care S-a întrupat. Adică, a poporului evreu.

V-ați apucat să demolați reperele istoriei, dar ce v-a cășunat pe geografie? Pentru că Betleemul nu e în Etiopia, Nazaretul nu e în Gabon, iar Ierusalimul nu e în Uganda. Și atunci de ce nu am rămâne fideli adevărului istoric? Și culorilor originale.

Adevărul este că mărșăluitorii demolării nu prea știu ce sunt astea. Dar ce ne facem cu reprezentanții „bisericii”? Pentru că Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, care este șeful Bisericii Anglicane, a îmbrățișat ideea cu entuziasm. Ba chiar a hotărât să instaleze în altarul Catedralei St Albans o replică a tabloului „Cina cea de taină”, în care Isus să fie negru.

Un val de ură se revarsă împotriva Bisericii, și era de așteptat. Dar acestor promotori ai stângismului toxic le scapă un lucru pe care orice închinător „în duh și în adevăr” îl cunoaște. Și anume, că Isus este Christosul înviat și că se află la dreapta Tatălui. Și că nu are nevoie de portrete. Indiferent de culoare. El strălucește în inimile celor ce I se închină cu recunoștință pentru jertfa mântuitoare.

Aș încheia cu afirmația Sa: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan, 8:12)
Iar Lumina nu poate fi neagră, tovarăși.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 2 iulie 2020

„Teoria de gen este la fel de științifică precum Teoria Pământului Plat.” Sunt cuvintele senatorului Cristian Vasile Lungu, în plenul Senatului, domnia sa fiind inițiatorul legii de interzicere a predării Ideologiei de Gen în școlile din România. Această teorie controversată, și total lipsită de fundament științific, este agreată și promovată de promotorii stângismului marxist.

Potrivit acestei ideologii, sexul biologic al unui copil nu determină și genul acestuia, fiind concepte diferite. Teoria vorbește despre o multitudine de genuri, acesta fiind fluid. Așadar, băiatul de luni poate să fie marți fetiță, dar să-și revină miercuri. Cum se simte el. Sau dacă un băiat este surprins în toaleta fetelor, tocmai experimentează fluidizarea.

Ar fi chiar amuzant, dacă această teorie n-ar fi susținută cu atâta îndârjire de cei care vor să semene ceața unei confuzii generale. Dar, în folosul cui? Și cine stă în spatele acestei tentative de destabilizare? Nu ne mai preocupă nici bunăstarea, nici pacea planetei. Despre credința în Dumnezeul mântuirii nici nu mai poate fi vorba. Suntem preocupați de… fluidizarea genului.

Ideologia a fost implementată în USA pe vremea lui Obama, dar pentru că au venit vremuri mai senine au renunțat la ea. La noi, ideologia a fost interzisă marți, 16 iunie, prin votul Senatului, ca for decizional. Este dureros, însă, că s-au burzuluit unii reprezentanți ai Universităților. Poate își văd amenințate catedrele de… gen. Este tot ce lipsea învățământului românesc aflat în colaps.

Atitudinea acestora s-ar putea să-l influențeze pe Președinte, de la care se așteaptă promulgarea. Și domnul Iohannis este alunecos, ca să nu zic… fluid. Atitudinea sa de până acum s-a dovedit favorabilă acestor ciudățenii. Dumnezeu să-l lumineze, pentru că, sincer, aș vrea să-l pot aplauda pentru poziția luată. Adică pentru promulgare.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 18 iunie 2020

Scânteia declanșatoare a fost moartea tragică a lui George Floyd. A murit sufocat sub apăsarea genunchiului unui polițist. Dureros și condamnabil. Dar această tragedie nu justifică ceea ce a urmat. Este firesc ca într-o societate democratică să se exprime nemulțumirile prin proteste. Dar „manifestanții” care seamănă anarhie și distrugere nu mai au nicio legătură cu moartea lui Floyd.

Situația pare să fi scăpat de sub control. Doar pare. Pentru că din culisele istoriei se știe că în spatele tuturor „revoluțiilor” lumii se află interese. Este cineva care trage sforile. Trebuie urmărită doar direcția în care se propagă pârjolul.

Gravitatea faptelor este sporită și de atitudinea cetățenilor americani neimplicați direct. „Adevărul” (de care mă îndoiesc) publica rezultatele unui sondaj Reuters/Ipsos, în care se arată că 62% dintre americani susțin „persoanele care se află în stradă la manifestații”.

Dacă este adevărat, este extrem de grav. Adică să fii de acord cu distrugerea, cu subminarea statului de drept, cu anarhia. Asta ar însemna că manipularea a ajuns până în miezul acestei națiuni care era etalonul democrației reale.

Urmărind direcția incendiului și, deci, lozincile anti-Trump, am putea crede că se urmărește discreditarea acestuia în an electoral. Nu poate fi neglijat acest aspect, dar se clatină însuși edificiul democrației. Și mai este ceva, asupra căruia presa nu insistă: aspectul anti-creștin al protestelor.

Pentru că atacurile împotriva lui Trump au și această miză. Președintele s-a arătat un fervent apărător al libertății religioase, un garant al acesteia. Iar America, contaminată de neo-marxismul european, nu mai are nevoie de Dumnezeu. Sau cel puțin cei care o împing în această direcție.

Acest aspect poate fi ilustrat cu incendierea Bisericii St. John´s din Washington DC, lăcaș de cult unde s-au închinat președinții americani de peste un secol. Ce legătură au toate acestea cu tragicul sfârșit al lui George Floyd?

Manipulare a existat în toate timpurile și pe toate meridianele. Oamenii se lasă antrenați în acțiuni a căror finalitate nu o cunosc. Dar, în cazul americanilor, ne-am fi așteptat la mai multă luciditate. Arde democrația, oameni buni!

Este un foc cu iz de… apocalipsă. De început al sfârșitului. Doamne îndură-Te de noi!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 4 iunie 2020

Istoria recentă a Hong Kong-ului este uimitoare. Aflat în administrare britanică, a urcat vertiginos în top, ocupând poziții fruntașe la traficul aerian, cel maritim, schimburi comerciale. Orașul cu 7 milioane de locuitori, centru financiar internațional, mai este în top 10 la modernitate și pe locul 2 (după New York) la numărul de miliardari.

Transferul de suveranitate către China, în anul 1997, în urma expirării concesiunii britanice, părea greu de realizat. Se întâlneau două sisteme incompatibile: comunismul chinez, îngust și rigid, cu democrația de tip occidental. Soluția a fost una de compromis: o țară, două sisteme. Li se garantau astfel locuitorilor din Hong Kong aceleași libertăți de până atunci, pentru următorii 50 de ani.

China consideră însă că orașul cosmopolit, cu relațiile și deschiderea sa spre Occident, constituie o breșă în sistemul său de securitate. De aceea a lansat încă de anul trecut un proiect de lege în acest sens, urmând ca, pentru securitatea întregii țări, să fie aplicată și în fosta colonie britanică.

Proiectul a fost întâmpinat cu manifestații de protest de mare amploare. China continentală nu este împresionată, și în această săptămână, Congresul Național al Poporului a adoptat controversata lege. Altfel spus, se va institui un control riguros în toate activitățile din Hong Kong. Adică, adio democrație!

Vor urma îngrădiri ale libertăților democratice, dar și represalii împotriva opozanților. Cum ar fi manifestanții de anul trecut. Ce se va întâmpla cu creștinii din Hong Kong în noile condiții? Ei bine, vor fi tratați ca cei din partea continentală a Chinei.

În China este o Biserică oficială, autorizată de stat și strict controlată, dar este și una subterană, care se sustrage monitorizării comuniste. Și mai există persecuție. Aceasta îi așteaptă pe creștinii din Hong Kong. Și au mai participat și la protestele de anul trecut. Ba chiar au făcut din cântecul lor „Cânt aleluia lui Isus” imnul neoficial al mișcării de protest.

Aceasta este „democrația” chinezească, și va fi greu de digerat pentru locuitorii din HK. Când vorbim despre libertatea de credință, însă, pare-se că și democrația occidentală ațipește. Căci lanțul se strânge. Da, e un semn.
Domnul să ne dea putere în apărarea credinței. Și să ne rugăm pentru credincioșii din Hong Kong.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 28 mai 2020

Ca să definești stările „de urgență” și „de alertă” nu e tocmai ușor. Trebuie analizate punct cu punct hotărârile legiuitorilor rămase în picioare în urma dezbaterilor, comparate, disecate. Și apoi apreciat în ce măsură cea de-a doua aduce relaxarea mult dorită. Căci azi e ziua cea mare, ziua așteptată.

Ceea ce presa evită să sublinieze este că o mare parte a populației așteaptă, de la această relaxare a măsurilor de restricție, redeschiderea locașurilor de cult. Reluarea activității bisericilor, a programelor religioase. Iar măsurile impuse nu sunt tocmai îmbucurătoare.

Slujbele religioase se vor putea ține doar afară. În curtea bisericii. Oare s-a avut în vedere prognoza meteo? Sau faptul că multe biserici nu au nici măcar parcare, darămite… curte. Că se intră direct din stradă. Se pare că nu este considerată o activitate prioritară. Deși este VITALĂ!

Nu ne mai putem îndoi că cei ce vor să reducă Evanghelia la tăcere se folosesc din plin de situația creată. S-au bucurat oamenii de transmisiuni religioase live sau reluări on-line, dar se încearcă și oprirea acestora. Punere lor „pe mute”.

În această săptămână, pe 12 mai, Facebook a blocat pagina Prodocens Media în timpul unei emisiuni cu tema „Creștinii față în față cu politicile și ideologiile anticreștine”. Fără nicio explicație. Iată ce spune Cătălin Vasile, cel care administrează această platformă: „N-am crezut că se va ajunge la acest nivel când un live transmis din studioul Prodocens Media să fie oprit chiar în momentul desfășurării și mai ales să-mi fie tăiat accesul total la contul personal și la paginile pe care le administrez, totul fără nici un mesaj de avertisment sau o explicație.”

Dacă nici măcar nu se sinchisesc să dea explicații, cu siguranță în spatele lor sunt „greii” ideologiei neo-marxiste. Și Cătălin Vasile mai adăuga: „Probabil subiectele pe care le discutăm nu sunt tocmai pe placul unora dintre activiștii neo-marxiști care în mod temeinic ne raportează postările în fiecare zi.”

Va fi tot mai greu să trăiești credința și s-o mărturisești. Dar este cert că Biserica lui Cristos va rămâne vie, chiar dacă se vor închide clădiri, se va impune izolare și distanțare și, mai nou, vor fi „tăiate” microfoanele. Vor fi puse pe mute.

Isus a zis: „Dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” (Luca, 19:41) El nu se lasă fără mărturie, iar cei ce umblă la sonor nu știu împotriva cui luptă.
Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! (Psalmii, 118:25)

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 15 mai 2020